Scurtă introducere
Seria „Poveștile lui Hiro”, din cadrul Clubului Sportiv de Judo pentru Copii „Hiro”, sunt special create pentru copii și părinți pentru a-i putea ajuta pe micuți să învețe anumite valori morale într-un mod mai ușor și mai facil prin intermediul raportării la acțiunile întreprinse de personajele din poveste.
Să trecem la poveste:
Trei seminţe erau foarte bune prietene. Purtate de vânt, seminţele au ajuns la marginea unei păduri departe de protecția și ocrotirea copacilor mari și puternici. Au căzut acolo și au rămas ascunse în pământ şi sperând că într-o bună zi vor creşte şi se vor transforma în nişte copaci superbi.
Primul obstacol – furtuna
Când prima sămânţă a început să încolţească, acestea şi-au dat seama că nu le va fi uşor să crească acolo departe de pădurea, de unde au fost purtate de vânt. În locul în care erau acum, sezonul ploios și-a facut apariția și odată cu el au pătruns furtunile dese și puternice. Aceste furtuni erau atât de putenice, încât prima sămânţă care a început să crească, aproape că a fost ruptă de una din furtuni.
Când aceasta le-a spus prietenelor sale ce s-a întâmplat, au fost toate de acord că ar fi mai bine să asteapte ca furtunile să treacă și abia apoi să creasă și ele de sub pământ. Toate au crezut că aşa este cel mai bine, cu excepţia unei seminţe, care a crezut că e mai bine totuşi să încerce să iasă la lumină.
Când a încercat, a fost imediat lovită de o furtună puternică. Prietenele sale au încercat să o convingă că e mai bine să renunţe, însă aceasta era hotărâtă să devină un copac şi a încercat din nou şi din nou. De fiecare dată, micuța plantă era bătută și lovită de furtună şi aceasta sfârşea din nou îndoită.Dar sămânţa nu a renunţat! De fiecare dată când era pusă la pământ de vântul puternic, ea se străduia şi mai tare, în ciuda rugăminţilor prietenelor sale care o sfătuiau să renunţe până furtunile vor înceta.
Al doilea obstacol – zăpada
După ce sezonul ploios a încetat, iarna cu fulgii ei mari de zăpadă s-a așternut pe meleagurile acelea. Stratul de zăpadă era atât de mare și greu încât semințele și-au spus că nu vor reuși să iasă la lumină niciodată și că vor aștepta până ce zăpada se va topi.
Sămânța noastră însă continua să persevereze și să crească tot mai mult. Zile și săptămâni la rând micuţa plantă era pusă la grea încercare de mărimea și greutatea stratului de zăpadă, însă aceasta nu a renunțat.
Al treilea obstacol – animalele sălbatice
Când zăpada a început să se topească s-au hotărât și celelalte semințe să iasă la suprafață Când în locul unde erau ele, a poposit o turmă de animale sălbatice. Acestea călcau în picioare tot ce le stătea înainte. Atunci semințele s-au temut să mai iasă și s-au gândit că vor ieși după ce acestea vor pleca.
Micuța sămâță nu se lăsă înduplecată de temerile celorlalte și continua să devină tot mai mare dar încă era îndoită de animalele care erau acolo de ori de câte ori treceau pe lângă ea. Toate celelalte i-au spus să se dea bătută, dar aceasta nu renunța.
Era îndoită și lovită, însă nimic nu a determinat-o pe mica sămânţă să renunţe. Încasase atât de multe lovituri încât acum era plină de noduri şi cicatrici care au ajutat-o să crească mai puternică decât alte seminţe.
Rezultatul perseverenței în timp
Trunchiul ei subţire a devenit tot mai gros şi mai rezistent, până când nu a mai simţit nici o lovitură. Sămânţa se dezvoltase, animalele nu mai aveau cum să o doboare.
Graţie perseverenței trunchiului său a devenit puternic și a putut să facă faţă tuturor dificultăţilor până când a devenit cel mai impunător copac dintre toți.
Concluzia
În tot acest timp, prietenele ei au rămas ascunse în pământ sperând că într-o bună zi furtunile vor înceta, zăpada se va topi și animalele sălbatice vor pleca de acolo, fără să realizeze, de fapt, că toate aceste greutăți aveau să le întărească și să devină copaci mari și puternici.
Comentarii recente